Morning Elegance
Dimineaţa, de obicei o urăsc. E trezirea din vise. Nu, nu, nu…vreau să mai stau în pat, vreau să mai visez…şi ce dacă e coşmar, vreau să-l mai trăiesc, pare real, pare că îmi înfrunt toate temerile dacă voi continua să-l visez, pare că-s puternică şi-i pot face faţă. Şi poate chiar pot să zbor, poate chiar ştiu kung-fu, poate chiar proiectele se realizează singure, totul e posibil aici. Şi dragostea. Şi dezamăgirea doare şi durează mai puţin aici. Şi timpul trece mai greu, sau mai repede, după caz, cum vrei. Dacă mă trezesc, nu-l mai pot controla. N-o să mai ştiu să zbor. N-o să-mi mai placă să trăiesc.
De-asta, dimineţile ar trebui făcute cu soare, toate. Şi miros de cafea sau ceai. Şi pâine prăjită. Şi parfumul gelului de duş. Şi să nu fie frig. Ca trezirea la realitate să nu pară atât de nelalocul ei, atât de rea. Să nu mai vrei să adormi la loc.
Oren Lavie and his Best Short Form Music Video … mai stau puţin in pat
stres tratat cu muzici
Săptămâna asta a avut şi are efect de tornadă în capul meu.
Între termene limită, învăţat pentru examen, 0 timp liber, confecţionat nimicuri pentru târg (mai multe pe larg altă dată, dar să zicem că din când în când mai muncesc sau mai bine zis îmi întreţin o pasiune şi făcând chestii care au legătură cu asta) am avut totuşi bunăvoinţa, puterea şi mai ales plăcerea, să ascult muzică.
Muzică antistres.
Pentru mine asta se rezumă nu neapărat la chestii lente, nu ştiu de ce lumea asociază doar linia melodică lentă cu relaxarea. Există şi alte genuri muzicale care s-ar descurca cel puţin la fel de bine să relaxeze tensiunea craniană şi eventual să te facă să uiţi de griji…măcar pentru 3 minute. Da, muzica antistres trebuie să fie cât de cât lipsită de bass puternic. Dar nu şi de ritm neapărat.
Şi asociind ceva mâncărică pentru urechiuşe şi sufleţel cu una bucată relaxare fizică (să zicem o baie lungă) urmată de ceva mâncărică pentru burtică (să zicem nişte baclavale) parcă deja te simţi mai bine. Eu mă simt mai bine. Să dăm drumul la muzici zic!
Prima e pusă aici mai mult pentru ritm. Şi pentru că mi-a intrat în cap.
Pentru că pe mine mă relaxează chitara, să intre in scenă regretatul John Lee Hooker (Santana e bonus).
vh1 at last!
Feb 1, 2010 Pop
Primul post pe anul ăsta, primul eveniment notabil din viaţa mea muzicală…
AZI, 1 februarie 2010, prind şi eu vh1 la tv. O fi ceva mărunt pentru alţii, pentru mine e lucru mare. Numai eu ştiu cât am aşteptat. Ani. Tot a stat câte ceva în drum.
Tre s-o recunosc, oricât de mult i-am înjurat pe băieţii de la erdeesh, acum îi iubesc. Da, le plătesc mai mult, dar merită pentru VH1. Dacă aveau şi VH1 classic mă păstrau iremediabil drept client. Dar e bine şi aşa.
Pun aici link la primul videoclip pe care mi-au picat ochii pe VH1 azi. Nu e extraordinar, o fac pentru că e primul din milioane-trilioane :)
gata, înapoi la muncăăăăă!