Despre
Era primăvară. Nu ştiu cum era ziua aceea, ce culoare avea sau ce mi-a răsunat în creieraş în momentul ăla…Ce anume m-a făcut să mă gândesc să mă apuc de blogul ăsta…
Ţin minte cum o prietenă îmi cerea mereu melodii…şi mă mai întreba…”Dar ce-a mai apărut? Dar cine-s ăştia?”
Ţin minte când am deschis prima dată www.metalhead.ro.
Ţin minte că erau vremuri când nu era melodie să nu mi se întipărească pe creier…
Ţin minte când eram mai mică şi vroiam să particip la concursul acela de pe TVR1 cu Sarabanda…şi că doar ideea de a sta atât de aproape de Horia Brenciu m-a făcut să mă răzgândesc (da…omul ăla mă repugnă).
Ţin minte mai bine decât orice senzaţia aia…cum s-o descriu…cum poate o linie melodică să mi se lipească de linia gândirii…cum se mulează sinapsele pe acordurile muzicale…cum poate un refren să mă reprezinte mai mult decât prin cuvinte…cum e să separ acordurile suprapuse, să-mi dau seama unde-s două chitări, şase, nouă, care-i basul, cum îşi joacă bateria rolul pe linia frecvenţei…cât de agresivă poate fi o chitară, cât de dulce nota unui pian şi cât de plină de emoţii e fiecare notă muzicală ce se străduieşte să răzbească prin vibraţiile unei muzicuţe…
Între timp am mai îmbătrânit… timpul fuge, memoria se lasă pradă lui şi fuge cu el… ziua nu se mai dilată, dimpotrivă. Nu mai sunt ca pe vremuri, nu mai reţin tot, nu mai sunt în temă cu toate, poate din cauză că mă preocupă mai multe lucruri, că nu mai am timp să scriu de toate, nu mai am timp să ascult tot ce apare.. Dar încă mai simt. Şi da, consider că muzica e metoda cea mai eficace de a exprima indirect ce simţi…şi nu există sentiment pe lumea asta să nu poată fi cuprins în marea de emoţii pe care o poate emana o melodie…aleasă bineînţeles cu grijă…
Rândurile de le scriu aici sunt parte din mine, le scriu în mare parte pentru mine…le împart cu lumea pentru că m-am gândit că aşa aş putea să arăt lumii cum sunt eu. Nu aştept lumea să se identifice cu ce ascult eu.
Încerc pe cât posibil să nu mă limitez la un singur gen muzical, deşi se ştie că aproape tot ce ţine de hard rock e mai aproape de sufleţelul meu…
Probabil n-o să fie totul numai muzică pe-aici…dar în mod cert o să domine.
Probabil vor apărea de-a lungul timpului şi alte păginuţe. Încerc să-mi cultiv pasiunile vorbind lumii despre ele, deci da, nu neg că vor putea apărea şi păginuţe cu topicuri legate de cărţi sau fotografie.
Cu timpul şi pagina asta o să se schimbe…Până la urmă, fiind o parte din mine, e normal să se schimbe o dată cu mine. Vreau să ştiu că evoluez şi eventual să-mi observ “evoluţia” citind ce-am scris pe-aici.
Ca o concluzie, blogul ăsta reprezintă melomana din mine, şi nu numai. Şi vreau cine citeşte rândurile astea să simtă, într-o oarecare mică/mare măsură, că mă cunoaşte…