azi n-am inspirație
May 11, 2010 Blues
… așa că o să fac un copy-paste nesimțit :)
dedic asta celui care simte că despre el e vorba…se știe el, că e singurul care a fost și e în stare să “take me to such deeper conversations”.
“Is your favourite colour blue?
Do you always tell the truth?
Do you believe in outerspace?
And im learning you
Is your skin as tanned as mine?
Does your hair flow sideways?
Did someone took a portion of your heart?
And im learning you
And if you dont mind
Can you tell me
All your hopes and fears
and Everything that you believe in
Would you make a difference in the world
I’d love for you to take me to a deeper conversation
Only you can make me
I let my guard down for you
And in time you will too
if you dont mind
Can you tell me
All your hopes and fears
and Everything that you believe in
Would you make a difference in the world
I’d love for you to take me to a deeper conversation
Only you can make me…”
trist
Când mori, pentru un scurt moment, pentru puțini o eternitate, pentru cei mai mulți nici cât o ediție de știri, se naște așa un fel de vâlvă..”auzi băh…a murit ăla..și era tânăr”. De la Monroe la Kobain și Lennon…toți au trecut prin vânzări post-mortem record. Că nah, după ce mori, ai un ultim puseu de celebritate. De celebru, rămâi celebru și după, dar îți iau locul altele…rămâi undeva în umbră.
Unii rămân cu atâta. Alții o iau ca pe-o modă și snobismul îi face să se afișeze cu tricouri cu Michael Jackson deși nu l-au mai ascultat de cel puțin un deceniu. Ba l-au făcut și pedofil. Dar DUPĂ! După, rămâne un idol prăfuit…Cât de des mai dau ăștia de la Utv, KissTv și alte posturi cu profil muzical de mare interes pentru puberii aflați în plină evoluție a culturii lor muzicale, un videoclip cu Sinatra de exemplu. Păi de ce să dea…că e mort de mult. Aș zice că ține de profilul postului respectiv. Dar nu văd pe Utv nici videoclipuri cu TLC, cu Aaliah, Notorious BIG sau 2Pac. Sau poate nu mă uit eu atât de des. Au dat cu Michael Jackson. Că era la modă. Dacă ar muri Beyonce ar băga și cu ea un maraton vro 2 luni după care s-ar liniști apele.
Jimi Hendrix are un album post mortem apărut anul ăsta (Valleys of Neptune), și în afară de VH1…n-am văzut să apară pe undeva videoclipul lui (Bleeding Heart). Și chiar și acolo apare prea rar, că e mai mișto ultima jenă a Rihannei. Așa că o să intru aici să-l revăd. Asta când nu ascult la căști.
La mine-n cap n-a murit nimeni. Toți trăiesc și se perindă pe rând…de la Janis Joplin la Michael Hutchence și Otis Redding. Nu știu cum de încap atâția, uneori îi mai încurc. Uit altele, dar de ei nu.
Și respect pentru cei care cred că Elvis încă trăiește undeva pe lună! :)
Tags: Jimi Hendrix, muzica nemuritoare, Oldies
stres tratat cu muzici
Săptămâna asta a avut şi are efect de tornadă în capul meu.
Între termene limită, învăţat pentru examen, 0 timp liber, confecţionat nimicuri pentru târg (mai multe pe larg altă dată, dar să zicem că din când în când mai muncesc sau mai bine zis îmi întreţin o pasiune şi făcând chestii care au legătură cu asta) am avut totuşi bunăvoinţa, puterea şi mai ales plăcerea, să ascult muzică.
Muzică antistres.
Pentru mine asta se rezumă nu neapărat la chestii lente, nu ştiu de ce lumea asociază doar linia melodică lentă cu relaxarea. Există şi alte genuri muzicale care s-ar descurca cel puţin la fel de bine să relaxeze tensiunea craniană şi eventual să te facă să uiţi de griji…măcar pentru 3 minute. Da, muzica antistres trebuie să fie cât de cât lipsită de bass puternic. Dar nu şi de ritm neapărat.
Şi asociind ceva mâncărică pentru urechiuşe şi sufleţel cu una bucată relaxare fizică (să zicem o baie lungă) urmată de ceva mâncărică pentru burtică (să zicem nişte baclavale) parcă deja te simţi mai bine. Eu mă simt mai bine. Să dăm drumul la muzici zic!
Prima e pusă aici mai mult pentru ritm. Şi pentru că mi-a intrat în cap.
Pentru că pe mine mă relaxează chitara, să intre in scenă regretatul John Lee Hooker (Santana e bonus).
shoes… that’s what u gotta choose
Dec 4, 2009 Blues, un video pe zi
Începând de azi, ca să nu pară că nu-s deloc activă din punct de vedere muzical, lansez o nouă categorie: un video pe zi.
Da, probabil cu timpul videoclipurile nu vor mai fi disponibile la adresa publicată aici, la fel cum s-a întâmplat şi cu postările mele mai vechi. Dar sper să reuşesc să le “reîmprospătez” cât de des posibil!
Vă las cu un clip care…oficial vorbind…nu ştiu dacă a fost lansat vreodată.
E un cântec pe care Paul McCartney l-a compus “on the spot” la un interviu de promovare al albumului sau “Memory Almost Full” din 2007. Pur şi simplu, o tanti l-a întrebat…poţi să-mi compui acum un cântec? şi el a zis…pe ce temă să fie? Iar ea a spus “pantofi”.
Paul McCartney e poet, orice s-ar zice…chiar şi la comandă :)
We shall sing the blues till we find our shoes…Enjoy!
Tags: Beatles, Paul McCartney
Tribut
Da…nu e dimineaţă, e înspre noapte deja, dar tot îmi arde buza.
De vreo două săptămâni nu mai am voie să beau cafea…e trist…parcă aş fi lovită în fiecare dimineaţă cu un ciomag din ăla de cauciuc umplut cu aer în cap…în repetate rânduri…Parcă mi-o închipui pe Fran Drescher mânuind dibace unealta mai sus descrisă, ţintindu-mi tărtăcuţa şi aplicându-mi câte-o mângâiere “suavă” o dată la 2-3 secunde…Şi în timpul ăsta ea râde…
Parcă s-a dus naibii savoarea dimineţii…şi prânzului uneori…
Şi nu e vorba că nu pot sta trează, cafeaua n-are niciun efect “energizant” la cât de calmă ca o mămăligă sunt eu…pur şi simplu…lipseşte.
Şi ca să-mi mai treacă…şi ca să mă amăgesc măcar cu senzaţii auditive…Ăsta e tributul meu către substanţa numită cafeină.
Bob Dylan, Desire, Columbia Records, Ianuarie 1976
Bob Dylan - One more cup of coffee
Mike si ai lui mecanici…Beggar on a Beach of Gold, Martie 1995 (Asta contine si “Over my shoulder“)
Mike & The Mechanics - Another cup of coffee
The Cranberries, Album omonim, Aprilie 2007
The Cranberries - Wake up and smell the coffee
Aaahhh…feeling the overdose already…
tender tindersticks
din categoria “melodii care ai vrea sa nu se mai termine” i give u .. Tindersticks…nici n-as sti in ce categorie sa ii incadrez.
asculti si parca simti cum ploua..parca te picura..dar nu e rau, nici macar nu e rece..e ploaie timida, de vara, it gives you the chills.
asta e “Introduction” de pe “The Hungry Saw” lansat anul asta..te face sa vrei mai mult, te face sa iei albumul, ceea ce cred ca era si ideea.
si pentru ca simti si stii ca vrei mai mult, mai mult decat albumul asta, te apuci si asculti si chestii mai vechi, cauti ce-a mai scos trupa asta..si dai peste “Waiting for the moon”. si dai peste “My Oblivion”.si inevitabil..ai fluturi in stomac :)
Good old blues
The Allman Brothers Band…live din Georgia, arhitectii “southern rock”
Infiintata in anul de succes 1969,trupa a scos pe piata 18 albume/release-uri, 11 discuri de aur, 5 de platina. ‘Rolling Stone’ i-a clasat pe locul 52 in top 100 Greatest Artists of All Time din 2004. Si inca mai activeaza mosnegii!