Iar iarna
Dec 9, 2009 Neobişnuite, Româneşti, Soul, un video pe zi
Zi mohorâtă azi, a venit iarna pe bune de data asta. Mă ciupeşte gerul de nas. Plouă dar nu văd când cerne ploaia, deşi pe jos, pe stradă, e ud. E umed peste tot. Şi aer, şi podea, şi tot e ud. Şi cerul e ud, pare plin de zoaie, de apă murdară, ca atunci când îţi speli ghetele de noroi. Şi încheieturile-mi sunt umede, articulaţiile toate, le simt cum scârţâie, cum ruginesc.
Nu înţeleg vorba asta cu “e vreme de stat în casă şi făcut copii” … de ce ai vrea să-ţi faci copiii pe o vreme ca asta. N-au şi ei dreptul la o zi însorită? Şi ce i-ai zice când o fi şi el mare şi poate ar vrea să ştie? “băi, era naşpa afară şi mă plictiseam şi-am zis că…why not, hai să te concep, altceva mai bun de făcut n-aveam.” Asta e vreme de dormit, punct. Şi poate de uitat la filme…
În mod cert, e vreme de ascultat muzici lente. N-am mai vorbit de mult de ceva românesc. Am dat azi peste câteva melodii de vreme nasoală, de meditat…de stat şi citit o carte în vreme ce asculţi…sau pur şi simplu să închizi ochii şi s-o simţi în timpane pe tanti Alexandrina Hrisov.
Oamenii ăştia din Republica Moldova au talent. Sau nah, sunt originali într-un fel sau altul. Nu-mi mai aduc aminte care să fi fost ultima apariţie românească pură non-kitsch care să-mi fi sărit în ochi. Sau în urechi. Sau măcar să fi fost mediatizată (vezi O-Zone).
Tanti Alexandrina e fata care merge pe jos…scrie versuri, pictează, şi mai şi cântă. Şi sună a Tori Amos. Şi influenţe PJ Harvey sau chiar Morcheeba. Deşi e diferită. Încă are accentul ăla dulce. Are versuri frumoase. Are şi-un album, Omul de lut , aprilie 2009. (“Om de lut este copilul meu, un copil frumos şi sănătos, gingaş, mai mult bemol decât major, rafinat şi expresiv. Inima omului de lut bate în ritmuri de jazz, soul, funk, electropop. Omul de lut va cânta despre drum, zbor, căutari, vapoare şi mare, avioane şi ochi verzi, despre dor şi insomnie, flori şi nervi, Zorro şi Făt-Frumos… iubire şi cosmos, femei, ploaie şi vânt, despre Rege şi Regină” zice ea).
Are şi-un videoclip, la Printre flori. Poartă în loc de fundiţe în păr, un vinil. Are pantofi aurii, cu măşti, care nu par urâţi. Da, e muzică de iarnă.
Vezi şi Numai tu. Special pentru “ochii tăi verzi”.
când pisica nu-i acasă…
Nov 3, 2009 Neobişnuite, Punk
Azi e zi de plictis.
Azi nu e şeful online. Când pisica nu-i acasă, şoarecii se plictisesc. Şoricelul meu aka mouse nu se plictiseşte, el dă multe click-uri pe iutub. Eu pe de altă parte…ca un şoarece de birou ce mă aflu, nu prea simt ce simte el.
Azi nu merge aplicaţia. Poate pentru că şi ea se simte şoarece pe lângă pisică … sau poate pentru că pur şi simplu … doar pisica ştie parola de acces către ea.
Azi nu e o zi bună pentru ştiinţă. La categoria nu merge mai nimic, adaug: svn, maşină virtuală, server aplicaţie, trunk repository, site de pe care citim despre buguri…măcar merge internetul.
Azi, totuşi, sunt sechestrată la birou. Dacă era soare afară era şi mai trist. Măcar aici e cald.
Azi nu e vineri. Nici luni. Măcar dacă era zi lipită de weekend poate simţeam că aşa trebuie să fie, o prelungire a sfârşitului de săptămână. E toamnă. Şi totuşi miroase a iarnă. Miroase a bârlog. Şi a lene…şi a plictiseală. Iarna lumea vegetează, ca şi plantele.
Deja ce zic eu aici nu mai are nicio legătură cu tema propusă, mai puţin cu faptul că mă plictisesc.
Vorba lungă, sărăcia omului…azi, cum zicea un vechi prieten “I’m a lengthy monologue” (el nu ştie că suntem prieteni, doar eu îl mai ascult din când în când).
Şi iată de unde-am scos citatul…
A se nota faptul că nu am acces la baza mea de date melomanice, de-asta am apelat şi la prietenul iutub. Sper să nu-l scoată ăştia pe Iggy de pe site prea curând.
Aaah! şi în căutare de senzaţii noi…am găsit trupa asta…The Cute Lepers.
Părere personală, they’re not that cute…Anul ăsta prin martie chitaristul a murit după o supradoză de metadonă. Dar melodia e in temă si merge la plictiseală…
Later edit: încă un Aaah! promit să fie ultimul din postul ăsta, nu are nicio treabă cu melomania din capul meu, daaar…are treabă cu subiectul postării mele de azi. Şi da, mi s-a părut prea de râs cât să nu împărtăşesc…
Promit să nu fac chestii din astea prea des, dar sper că e de înţeles de data asta…pana corbului, mă plictisesc!