Morning Elegance
Dimineaţa, de obicei o urăsc. E trezirea din vise. Nu, nu, nu…vreau să mai stau în pat, vreau să mai visez…şi ce dacă e coşmar, vreau să-l mai trăiesc, pare real, pare că îmi înfrunt toate temerile dacă voi continua să-l visez, pare că-s puternică şi-i pot face faţă. Şi poate chiar pot să zbor, poate chiar ştiu kung-fu, poate chiar proiectele se realizează singure, totul e posibil aici. Şi dragostea. Şi dezamăgirea doare şi durează mai puţin aici. Şi timpul trece mai greu, sau mai repede, după caz, cum vrei. Dacă mă trezesc, nu-l mai pot controla. N-o să mai ştiu să zbor. N-o să-mi mai placă să trăiesc.
De-asta, dimineţile ar trebui făcute cu soare, toate. Şi miros de cafea sau ceai. Şi pâine prăjită. Şi parfumul gelului de duş. Şi să nu fie frig. Ca trezirea la realitate să nu pară atât de nelalocul ei, atât de rea. Să nu mai vrei să adormi la loc.
Oren Lavie and his Best Short Form Music Video … mai stau puţin in pat
stres tratat cu muzici
Săptămâna asta a avut şi are efect de tornadă în capul meu.
Între termene limită, învăţat pentru examen, 0 timp liber, confecţionat nimicuri pentru târg (mai multe pe larg altă dată, dar să zicem că din când în când mai muncesc sau mai bine zis îmi întreţin o pasiune şi făcând chestii care au legătură cu asta) am avut totuşi bunăvoinţa, puterea şi mai ales plăcerea, să ascult muzică.
Muzică antistres.
Pentru mine asta se rezumă nu neapărat la chestii lente, nu ştiu de ce lumea asociază doar linia melodică lentă cu relaxarea. Există şi alte genuri muzicale care s-ar descurca cel puţin la fel de bine să relaxeze tensiunea craniană şi eventual să te facă să uiţi de griji…măcar pentru 3 minute. Da, muzica antistres trebuie să fie cât de cât lipsită de bass puternic. Dar nu şi de ritm neapărat.
Şi asociind ceva mâncărică pentru urechiuşe şi sufleţel cu una bucată relaxare fizică (să zicem o baie lungă) urmată de ceva mâncărică pentru burtică (să zicem nişte baclavale) parcă deja te simţi mai bine. Eu mă simt mai bine. Să dăm drumul la muzici zic!
Prima e pusă aici mai mult pentru ritm. Şi pentru că mi-a intrat în cap.
Pentru că pe mine mă relaxează chitara, să intre in scenă regretatul John Lee Hooker (Santana e bonus).
vh1 at last!
Feb 1, 2010 Pop
Primul post pe anul ăsta, primul eveniment notabil din viaţa mea muzicală…
AZI, 1 februarie 2010, prind şi eu vh1 la tv. O fi ceva mărunt pentru alţii, pentru mine e lucru mare. Numai eu ştiu cât am aşteptat. Ani. Tot a stat câte ceva în drum.
Tre s-o recunosc, oricât de mult i-am înjurat pe băieţii de la erdeesh, acum îi iubesc. Da, le plătesc mai mult, dar merită pentru VH1. Dacă aveau şi VH1 classic mă păstrau iremediabil drept client. Dar e bine şi aşa.
Pun aici link la primul videoclip pe care mi-au picat ochii pe VH1 azi. Nu e extraordinar, o fac pentru că e primul din milioane-trilioane :)
gata, înapoi la muncăăăăă!
John’s scrapbook of madness
Dec 8, 2009 Oldies, Pop, Rock, un video pe zi
Domnul John …
Oricât de drogat s-ar zice că era, sub aparenta lui neglijenţă se ascundeau idei de geniu.
Oricât de prea flower-power şi neconvenţională era atitudinea lui, n-a fost niciodată un paria şi fanii l-au iubit.
Oricât de idealiste ar fi fost gândurile lui (and i quote “Imagine“) lumea n-a încetat vreodată să spere că la un moment dat…chiar aşa va fi.
Şi nu în ultimul rând, John Lennon şi-a iubit nevasta. Nici un dubiu în privinţa asta. Oricât de mult rău i se atribuie ei pentru destrămarea Beatles, el a iubit-o. N-o fi fost degeaba.
În 1980 s-a lansat Double Fantasy, un album “dublu” pentru că Yoko şi-a încercat şi ea talentul cvasimuzical atribuindu-i câteva dintre piesele sale (vezi Kiss kiss kiss unde mimează şi ea un orgasm…sau mai ştii, o fi pe bune).
De reţinut doar ce spunea John: “I hope [when I'm 64] we are a nice old couple living off the coast of Ireland or something like that, looking at our scrapbook of madness”.
E inutil să mai aduc aminte că la câteva zile după lansarea Double Fantasy John a fost ucis.
Azi se împlinesc 29 de ani de când nu mai e fizic printre noi. Dar cu fiecare melodie de-a lăsat-o în urmă, se ştie că trăieşte.
Azi am (re)ascultat primul single de pe acest ultim album al lui, (cât de ironic) “Just like starting over”…
Rămân la impresia mea: de iubire ca asta ar trebui să aibă parte toată lumea, e de nelipsit într-o viaţă de om…fie ea oricât de scurtă. John a avut-o. Eu încă o am, I’m writing my own scrapbook of madness :)
Tags: Beatles, John Lennon, Yoko
Flavors of Entanglement
Jun 24, 2008 Alternative, Pop
Alanis Morissette traieste intr-o inima in primul ei videoclip de pe noul album. Revenire spectaculoasa in 2008 cu “Flavors of Entanglement” a cantaretei din Canada, dupa o pauza de vreo 4 ani.. Bine, a mai facut si coverul ala la “My Humps” a celor de la Black Eyed Peas..dar nu se pune. Se pare ca acum e mai cocheta, mai sigura pe ea, desi parca imi placea mai mult imaginea ei de hipioata, parca si acum o vad in episodul ala din “Sex and the City” :)
Albumul se apropie ca “performante” de primul, un super-succes..Merita ascultat tot pana la ultima piesa..
“Underneath”:
si looking forward to Bestfest ;)
catchy song
am in cap melodia asta de ieri..de mai demult de fapt dar acum mi-a revenit in gand..
Peter Bjorn and John e o trupa suedeza care a scos 3 albume, dar abia ultimul, Writer’s Block (2006) i-a facut cu adevarat celebri.
Melodia “Young folks” featuring Victoria Bergsman de la The Concretes..despre ea era vorba..e de alungat supararea asa :) o asculti si te inveselesti
m-am intors … cu Regina
dupa un mic concediu…in care a plouat intens si des…m-am intors cu melodia asta in minte. Nu e noua. Dar e ascultabila.
Regina Spektor e rusoaica. Tati ii canta de mica la vioara si mami preda muzica. A scos ceva albume dar numai 2 mai cunoscute…ce sa va mai zic. A cantat in deschidere la The Strokes in turneul lor de prin 2003.
Piesa asta e de pe albumul din 2006, “Begin to Hope” si se cheama “Fidelity”…calm and tender..
Duffy nu e Amy Winehouse
1. e mai draguta, chiar te poti uita la ea :)
2. n-are pretentii de “trendsetter”
3. nu apare beata in public, cel putin nu a aparut pana acum :) nici nu-si exprima personalitatea prin alte chestii de genul asta, tatuaje and stuff..
duffy vs amy e ca inger vs demon, chiar daca timbrul vocii seamana un pic, sunt englezoaice si amandoua canta cam acelasi gen de muzica..
ce-a patit Anouk?
Anouk a scos la final de 2007 un nou album, dupa o pauza de..cam 4 ani. Baladele, cam in acelasi stil..dar restul? Prea s-a pop-izat..ceea ce nu poate decat sa ma dezamageasca..o trecere ceva in genul Nelly Furtado de la ‘I’m like a bird’ la tot albumul ‘Loose’..
Ca sa evidentiez transformarea, am ales 2 videoclipuri..primul din 2002, ‘Everything’, ca sa arat ca a mai avut ea si alte piese bune in afara de “Nobody’s wife” pe care-o stim cu totii..
A doua e de o kitchosenie de nu-i adevarat..cu greu m-am hotarat s-o postez, de dragul analizei “then and now”. Et voila ultimul single Anouk, ‘Good God’.