Melomania

Muzici pentru mari si mici, prichindei, dar si bunici

romanian alternative

Nu prea am timp azi să compun cine ştie ce, nici inspiraţie n-am. Am multă treabă în schimb…Dar sunt fericită :D
Două chestii am de zis azi:
1. Tocmai am aflat că iunie e luna concertelor. Metallica, Anthrax, Slayer …pffff…Şi bonus Eric Clapton pe 11 iunie :D
2. Mi-am adus aminte de o trupă românească, am revăzut câteva videoclipuri şi-am zis că merită să ajungă aci pe blog. Guano Apes românesc, cu vocalista brunetă de data asta (da, da, şi Sandra Nasi㇠s-a vopsit brunetă dar mai bună era blondă, părerea mea).

Nu ştiam de ce mi se pare chitaristul lor cunoscut, acum ştiu…cânta într-o vreme cu Bere Gratis (vorbesc de Matei Damian-Ulmu). Şi încă o chestie de wiki, solista, Oana Maria Stoica, e născută pe 28 iunie :D (prietenii ştiu de ce amintesc asta).

Highlight Kenosis – Flying machine

Iar iarna

Zi mohorâtă azi, a venit iarna pe bune de data asta. Mă ciupeşte gerul de nas. Plouă dar nu văd când cerne ploaia, deşi pe jos, pe stradă, e ud. E umed peste tot. Şi aer, şi podea, şi tot e ud. Şi cerul e ud, pare plin de zoaie, de apă murdară, ca atunci când îţi speli ghetele de noroi. Şi încheieturile-mi sunt umede, articulaţiile toate, le simt cum scârţâie, cum ruginesc.

Nu înţeleg vorba asta cu “e vreme de stat în casă şi făcut copii” … de ce ai vrea să-ţi faci copiii pe o vreme ca asta. N-au şi ei dreptul la o zi însorită? Şi ce i-ai zice când o fi şi el mare şi poate ar vrea să ştie? “băi, era naşpa afară şi mă plictiseam şi-am zis că…why not, hai să te concep, altceva mai bun de făcut n-aveam.” Asta e vreme de dormit, punct. Şi poate de uitat la filme…

În mod cert, e vreme de ascultat muzici lente. N-am mai vorbit de mult de ceva românesc. Am dat azi peste câteva melodii de vreme nasoală, de meditat…de stat şi citit o carte în vreme ce asculţi…sau pur şi simplu să închizi ochii şi s-o simţi în timpane pe tanti Alexandrina Hrisov.

Oamenii ăştia din Republica Moldova au talent. Sau nah, sunt originali într-un fel sau altul. Nu-mi mai aduc aminte care să fi fost ultima apariţie românească pură non-kitsch care să-mi fi sărit în ochi. Sau în urechi. Sau măcar să fi fost mediatizată (vezi O-Zone).

Tanti Alexandrina e fata care merge pe jos…scrie versuri, pictează, şi mai şi cântă. Şi sună a Tori Amos. Şi influenţe PJ Harvey sau chiar Morcheeba. Deşi e diferită. Încă are accentul ăla dulce. Are versuri frumoase. Are şi-un album, Omul de lut , aprilie 2009. (“Om de lut este copilul meu, un copil frumos şi sănătos, gingaş, mai mult bemol decât major, rafinat şi expresiv. Inima omului de lut bate în ritmuri de jazz, soul, funk, electropop. Omul de lut va cânta despre drum, zbor, căutari, vapoare şi mare, avioane şi ochi verzi, despre dor şi insomnie, flori şi nervi, Zorro şi Făt-Frumos… iubire şi cosmos, femei, ploaie şi vânt, despre Rege şi Regină” zice ea).

Are şi-un videoclip, la Printre flori. Poartă în loc de fundiţe în păr, un vinil. Are pantofi aurii, cu măşti, care nu par urâţi. Da, e muzică de iarnă.

Vezi şi Numai tu. Special pentru “ochii tăi verzi”.

rock’n roll cabbage

Momentan, în preacurata-mi bucătărie se petrece ceva…

Cuptorul ascunde pe lângă focu-i mocnit caracteristic şi o “oală” (mai degrabă spus recipient de yenna) ce conţine o compoziţie (sper eu) gustoasă … un amestec de ceapă, slăninuţă, cârnaţi de la ţară şi…VARZĂ!

Presimt şi simt (după miros) c-o să fie ceva gustos.

Oh da…varza este un adevărat panaceu…cică ar avea o cantitate destul de mare de potasiu, foarte şmecheră de felul ei aşa.  Nu înţeleg de ce e asociată cu ideea de nereuşită şi haos. Cică ar fi varză în politica românească la ora actuală…De unde până unde? De ce varză şi nu conopidă? Lăsând asta la o parte…gândindu-mă la această legumă suculentă şi atât de dădătoare de sănătate…m-am mirat neputând-o asocia cu niciun hit într-atât de celebru încât să-mi răsune din prima în timpane.

Prima melodie la care oricare meloman s-ar putea gândi ar fi superhitul de la Viţa de Vie…N-am să-l aduc prea mult în discuţie pentru că oricum toată lumea o ştie şi mare lucru nu mai am ce discuta pe tema ei…

În schimb, priviţi-l pe individul următor:

Tipul ăsta, pe numele lui William Thomas Dupree, a fost un cunoscut cântăreţ de jazz. Numele lui de scenă era Champion Jack Dupree (după ăsta daţi search pe youtube). Nici nu se ştie exact când s-a născut (1908, 1909…pe-acolo). Însă a lăsat în urmă…în primul rând, un citat ce la vremea aia ţi-ar fi dat de gândit:

When you open up a piano, you see freedom. Nobody can play the white keys and don’t play the black keys. You got to mix all these keys together to make harmony. And that’s what the whole world needs: Harmony.” (şi da…i-a dedicat şi o melodie lui Martin Luther după ce acesta a fost ucis).

Mai pe scurt, Champion are o melodie despre varză…şi un disc numit New Orleans Barrelhouse Boogie care i-a reunit multe melodii celebre, din 1940 şi până s-a stins. Iată şi o porţie:
Champion Jack Dupree - Cabbage Greens

Şi rămânând în aceeaşi “zonă” muzicală, tot din New Orleans, nişte băieţi printre care şi un anume Art Neville, s-au gândit prin anii ‘60 să-şi ia numele de The Meters, orientându-şi stilul muzical spre ceea ce cică s-ar numi American Funk…acuma…nu fac eu mare diferenţă între un rock’n roll blues şi ce cântă ei, dar nu-s eu expertă să mă exprim sus şi tare în acest sens…
The Meters

Legătura cu postul ăsta? Au şi ei o melodie “varză”…Poza de mai sus e de pe alt album, Look-Ka Py Py. Cabbage Alley , albumul lor din 1972 de pe care am extras melodia de mai jos, n-avea copertă care să-i înfăţişeze pe ei.
The Meters - Cabbage Alley

De când tot vorbesc de varză aici…cuptorul îşi face de cap şi mă anunţă că ar cam trebui să-mi îndrept atenţia înspre bucătărie.
Acestea fiind zise, poftă bună!

Hello again…world!

Hei hei hei …

M-am intors…mai exact am luat-o de la capat. Si pentru ca sunt la tema asta, toata ziua mi-a rasunat in capsor melodia asta.
De pe albumul Celelalte Cuvinte (1987) marca Electrecord, versuri Marcel Breazu …
Celelalte Cuvinte - Un sfirsit e un inceput

ziua cea mai verde cu Byron

Trupa Byron a fost reinfiintata de Dan “Byron” Radu (ex-KUMM, Urma) si si-a facut debutul extrem de interesant cu un sound ce s-ar incadra undeva intre progressive-ul anilor ’70 si alternative.

Si-au lansat albumul “Forbidden Drama” pe 12 octombrie anul trecut..si se zvonea ceva de genul..”Trupa Byron pregateste un nou material live, in varianta unplugged, care urmeaza a fi lansat pe DVD in cateva luni, informeaza casa de discuri A&A Records”. Dar eu n-am gasit nimic altceva in legatura cu asta.

Au diverse concerte prin tara, de Valentine’s Day au cantat cu Trupa Veche si veteranii Timpuri Noi prin diverse locatii.

Iar maineeee…(sunete de tobe)…pe 17 mai, e Ziua Cea Mai Verde…e concert in Piata Revolutiei, e Vita de Vie,e Sarmalele Reci, e Krypton… si e si Byron! Ne vedem acolo..dar pana atunci, “Blow up my tears”

si ai nostri pot

ceva nou de la “Implant Pentru Refuz”, respectiv “Apus”.
nu e comercial, nici melodia nici clipul. dar atrage atentia..
pentru ca-s de-ai nostri, au un vot de la mine

urmeaza ceva mai lent, ceva care aduce aminte de tot ce inseamna Taxi, pentru ca e sound-ul lor specific. se pricep la romantism, n-ai ce le reprosa..