Melomania

L’Via L’Viaquez

zuluf — Fri, 30 Jul 2010 13:19:40 +0000

Ieri m-am pus pe șters de praf albume uitate. Și uite-așa…răsfoind printre cele 1001 de albume de ascultat într-o viață, am avut o “viziune”. Nu le-am răsfoit live, chiar dacă am cartea acasă pe raft. Dar aveam ceva timp liber pe-aici (nu acasă) și am dat de arhiva frumos făurită a celor de la radio3net.

De văzut www.radio3net.ro, e chiar șmecherie.

Revenind…am dat peste The Mars Volta, mix de rock progresiv cu alte nebuneli psihedelice aș zice eu. Dar originale. De-Loused in the Comatorium e printre albumele 1001. E nais, e un sound aparte. Dar eu am mai căutat…și am dat peste al doilea album, lansat în 2005. M-a surprins mai mult, a mișcat ceva pe sub piele…s-a vârât mai adânc în creier, s-a mulat mai tare pe simțuri. Și pentru x minute, ceva în mine a cântat și dansat. Mix de nou și vechi, de Led Zeppelin cu RHCP … sau nu știu cum să-l descriu. Și dacă tot am fost pe meleaguri spaniole lately, mi-a rămas aici între doi neuroni, melodia asta.

Frances the Mute ( 2005 ) – L’Via L’Viaquez

azi n-am inspirație

zuluf — Tue, 11 May 2010 12:16:39 +0000

… așa că o să fac un copy-paste nesimțit :)

dedic asta celui care simte că despre el e vorba…se știe el, că e singurul care a fost și e în stare să “take me to such deeper conversations”.

“Is your favourite colour blue?
Do you always tell the truth?
Do you believe in outerspace?
And im learning you

Is your skin as tanned as mine?
Does your hair flow sideways?
Did someone took a portion of your heart?
And im learning you

And if you dont mind
Can you tell me
All your hopes and fears
and Everything that you believe in
Would you make a difference in the world
I’d love for you to take me to a deeper conversation
Only you can make me

I let my guard down for you
And in time you will too

if you dont mind
Can you tell me
All your hopes and fears
and Everything that you believe in
Would you make a difference in the world
I’d love for you to take me to a deeper conversation
Only you can make me…”

trist

zuluf — Wed, 05 May 2010 11:44:37 +0000

Când mori, pentru un scurt moment, pentru puțini o eternitate, pentru cei mai mulți nici cât o ediție de știri, se naște așa un fel de vâlvă..”auzi băh…a murit ăla..și era tânăr”. De la Monroe la Kobain și Lennon…toți au trecut prin vânzări post-mortem record. Că nah, după ce mori, ai un ultim puseu de celebritate. De celebru, rămâi celebru și după, dar îți iau locul altele…rămâi undeva în umbră.

Unii rămân cu atâta. Alții o iau ca pe-o modă și snobismul îi face să se afișeze cu tricouri cu Michael Jackson deși nu l-au mai ascultat de cel puțin un deceniu. Ba l-au făcut și pedofil. Dar DUPĂ! După, rămâne un idol prăfuit…Cât de des mai dau ăștia de la Utv, KissTv și alte posturi cu profil muzical de mare interes pentru puberii aflați în plină evoluție a culturii lor muzicale, un videoclip cu Sinatra de exemplu. Păi de ce să dea…că e mort de mult. Aș zice că ține de profilul postului respectiv. Dar nu văd pe Utv nici videoclipuri cu TLC, cu Aaliah, Notorious BIG sau 2Pac. Sau poate nu mă uit eu atât de des. Au dat cu Michael Jackson. Că era la modă. Dacă ar muri Beyonce ar băga și cu ea un maraton vro 2 luni după care s-ar liniști apele.

Jimi Hendrix are un album post mortem apărut anul ăsta (Valleys of Neptune), și în afară de VH1…n-am văzut să apară pe undeva videoclipul lui (Bleeding Heart). Și chiar și acolo apare prea rar, că e mai mișto ultima jenă a Rihannei. Așa că o să intru aici să-l revăd. Asta când nu ascult la căști.

La mine-n cap n-a murit nimeni. Toți trăiesc și se perindă pe rând…de la Janis Joplin la Michael Hutchence și Otis Redding. Nu știu cum de încap atâția, uneori îi mai încurc. Uit altele, dar de ei nu.
Și respect pentru cei care cred că Elvis încă trăiește undeva pe lună! :)

Morning Elegance

zuluf — Tue, 09 Feb 2010 11:50:01 +0000

Dimineaţa, de obicei o urăsc. E trezirea din vise. Nu, nu, nu…vreau să mai stau în pat, vreau să mai visez…şi ce dacă e coşmar, vreau să-l mai trăiesc, pare real, pare că îmi înfrunt toate temerile dacă voi continua să-l visez, pare că-s puternică şi-i pot face faţă. Şi poate chiar pot să zbor, poate chiar ştiu kung-fu, poate chiar proiectele se realizează singure, totul e posibil aici. Şi dragostea. Şi dezamăgirea doare şi durează mai puţin aici. Şi timpul trece mai greu, sau mai repede, după caz, cum vrei. Dacă mă trezesc, nu-l mai pot controla. N-o să mai ştiu să zbor. N-o să-mi mai placă să trăiesc.
De-asta, dimineţile ar trebui făcute cu soare, toate. Şi miros de cafea sau ceai. Şi pâine prăjită. Şi parfumul gelului de duş. Şi să nu fie frig. Ca trezirea la realitate să nu pară atât de nelalocul ei, atât de rea. Să nu mai vrei să adormi la loc.

Oren Lavie and his Best Short Form Music Video … mai stau puţin in pat

stres tratat cu muzici

zuluf — Thu, 04 Feb 2010 14:49:45 +0000

Săptămâna asta a avut şi are efect de tornadă în capul meu.
Între termene limită, învăţat pentru examen, 0 timp liber, confecţionat nimicuri pentru târg (mai multe pe larg altă dată, dar să zicem că din când în când mai muncesc sau mai bine zis îmi întreţin o pasiune şi făcând chestii care au legătură cu asta) am avut totuşi bunăvoinţa, puterea şi mai ales plăcerea, să ascult muzică.

Muzică antistres.
Pentru mine asta se rezumă nu neapărat la chestii lente, nu ştiu de ce lumea asociază doar linia melodică lentă cu relaxarea. Există şi alte genuri muzicale care s-ar descurca cel puţin la fel de bine să relaxeze tensiunea craniană şi eventual să te facă să uiţi de griji…măcar pentru 3 minute. Da, muzica antistres trebuie să fie cât de cât lipsită de bass puternic. Dar nu şi de ritm neapărat.

Şi asociind ceva mâncărică pentru urechiuşe şi sufleţel cu una bucată relaxare fizică (să zicem o baie lungă) urmată de ceva mâncărică pentru burtică (să zicem nişte baclavale) parcă deja te simţi mai bine. Eu mă simt mai bine. Să dăm drumul la muzici zic!

Prima e pusă aici mai mult pentru ritm. Şi pentru că mi-a intrat în cap.

Pentru că pe mine mă relaxează chitara, să intre in scenă regretatul John Lee Hooker (Santana e bonus).

vh1 at last!

zuluf — Mon, 01 Feb 2010 15:20:53 +0000

Primul post pe anul ăsta, primul eveniment notabil din viaţa mea muzicală…

AZI, 1 februarie 2010, prind şi eu vh1 la tv. O fi ceva mărunt pentru alţii, pentru mine e lucru mare. Numai eu ştiu cât am aşteptat. Ani. Tot a stat câte ceva în drum.
Tre s-o recunosc, oricât de mult i-am înjurat pe băieţii de la erdeesh, acum îi iubesc. Da, le plătesc mai mult, dar merită pentru VH1. Dacă aveau şi VH1 classic mă păstrau iremediabil drept client. Dar e bine şi aşa.

Pun aici link la primul videoclip pe care mi-au picat ochii pe VH1 azi. Nu e extraordinar, o fac pentru că e primul din milioane-trilioane :)

Mika – Rain

gata, înapoi la muncăăăăă!

Just saying Mewwy Christmas!

zuluf — Fri, 25 Dec 2009 19:22:56 +0000

de la Bob Dylan pentru lume:

zi de metale

zuluf — Fri, 11 Dec 2009 18:04:04 +0000

Toată ziua am stat să citesc ştirile de pe Metalhead…Ba că e concert Metallica, Slayer, Anthrax…ba că vin AC/DC (iar)…ba că ar veni şi Rammstein…Şi tot aşa, nu mi-a stat gândul decât la genul ăsta de muzică toată ziua. Şi evident că doar asta am ascultat. Începând cu Megadeth azi dimineaţă de pe micul oranj (a se citi mp3 palyer) şi sfârşind pe la ora asta cu Stratovarius (evident, între orele astea s-au peregrinat bucăţele din tot ce-am zis mai sus).

Nu prea am timp zilele astea…trebuie să termin un proiect şi practic ziua s-a scurtat cu totul. De-asta nici nu mai scriu prea multe, vă las cu Stratovarius, că tot nu prea ascultasem în ultimul timp, deşi ar fi trebuit, că la fel ca mai toţi boşorogii metalelor, şi-au scos şi ei album anul ăsta (Polaris). Mă mir cum de nu apar şi ei pe lista atâtor concerte. Măcar aşa, ca zvon…că e la modă.

Mai jos…Deep unknown.

romanian alternative

zuluf — Thu, 10 Dec 2009 12:52:31 +0000

Nu prea am timp azi să compun cine ştie ce, nici inspiraţie n-am. Am multă treabă în schimb…Dar sunt fericită :D
Două chestii am de zis azi:
1. Tocmai am aflat că iunie e luna concertelor. Metallica, Anthrax, Slayer …pffff…Şi bonus Eric Clapton pe 11 iunie :D
2. Mi-am adus aminte de o trupă românească, am revăzut câteva videoclipuri şi-am zis că merită să ajungă aci pe blog. Guano Apes românesc, cu vocalista brunetă de data asta (da, da, şi Sandra Nasić s-a vopsit brunetă dar mai bună era blondă, părerea mea).

Nu ştiam de ce mi se pare chitaristul lor cunoscut, acum ştiu…cânta într-o vreme cu Bere Gratis (vorbesc de Matei Damian-Ulmu). Şi încă o chestie de wiki, solista, Oana Maria Stoica, e născută pe 28 iunie :D (prietenii ştiu de ce amintesc asta).

Highlight Kenosis – Flying machine

Iar iarna

zuluf — Wed, 09 Dec 2009 13:03:15 +0000

Zi mohorâtă azi, a venit iarna pe bune de data asta. Mă ciupeşte gerul de nas. Plouă dar nu văd când cerne ploaia, deşi pe jos, pe stradă, e ud. E umed peste tot. Şi aer, şi podea, şi tot e ud. Şi cerul e ud, pare plin de zoaie, de apă murdară, ca atunci când îţi speli ghetele de noroi. Şi încheieturile-mi sunt umede, articulaţiile toate, le simt cum scârţâie, cum ruginesc.

Nu înţeleg vorba asta cu “e vreme de stat în casă şi făcut copii” … de ce ai vrea să-ţi faci copiii pe o vreme ca asta. N-au şi ei dreptul la o zi însorită? Şi ce i-ai zice când o fi şi el mare şi poate ar vrea să ştie? “băi, era naşpa afară şi mă plictiseam şi-am zis că…why not, hai să te concep, altceva mai bun de făcut n-aveam.” Asta e vreme de dormit, punct. Şi poate de uitat la filme…

În mod cert, e vreme de ascultat muzici lente. N-am mai vorbit de mult de ceva românesc. Am dat azi peste câteva melodii de vreme nasoală, de meditat…de stat şi citit o carte în vreme ce asculţi…sau pur şi simplu să închizi ochii şi s-o simţi în timpane pe tanti Alexandrina Hrisov.

Oamenii ăştia din Republica Moldova au talent. Sau nah, sunt originali într-un fel sau altul. Nu-mi mai aduc aminte care să fi fost ultima apariţie românească pură non-kitsch care să-mi fi sărit în ochi. Sau în urechi. Sau măcar să fi fost mediatizată (vezi O-Zone).

Tanti Alexandrina e fata care merge pe jos…scrie versuri, pictează, şi mai şi cântă. Şi sună a Tori Amos. Şi influenţe PJ Harvey sau chiar Morcheeba. Deşi e diferită. Încă are accentul ăla dulce. Are versuri frumoase. Are şi-un album, Omul de lut , aprilie 2009. (“Om de lut este copilul meu, un copil frumos şi sănătos, gingaş, mai mult bemol decât major, rafinat şi expresiv. Inima omului de lut bate în ritmuri de jazz, soul, funk, electropop. Omul de lut va cânta despre drum, zbor, căutari, vapoare şi mare, avioane şi ochi verzi, despre dor şi insomnie, flori şi nervi, Zorro şi Făt-Frumos… iubire şi cosmos, femei, ploaie şi vânt, despre Rege şi Regină” zice ea).

Are şi-un videoclip, la Printre flori. Poartă în loc de fundiţe în păr, un vinil. Are pantofi aurii, cu măşti, care nu par urâţi. Da, e muzică de iarnă.

Vezi şi Numai tu. Special pentru “ochii tăi verzi”.